Partea 1: Pentru functionarea optima a motoarelor autovehiculelor, uleiurile de motor trebuie sa îndeplineasca urmatoarele functii:
- Sa evite contactul metal-metal dintre piesele în miscare, rezultând diminuarea energiei consumate si uzura pieselor
- Sa evacueze caldura si sa raceasca piesele în miscare ale motorului
- Sa protejeze suprafetele interne ale motorului împotriva coroziunii produse de apa si de acizii rezultati în urma combustiei
- Sa participe la etanseitatea motorului pentru a se asigura raportul de compresie optim

Functiile respective ale uleiurilor sunt suplimentate de o serie de caracteristici, care sunt diferentiate în functie de tipul de ulei: sintetic, semisintetic sau minerale.

Uleiurile de motor se compun din 3 elemente:
1. Uleiuri de baza, care pot fi minerale, sintetice sau o combinatie dintre cele doua. Uleiurile de baza pentru uleiurile de motor minerale sunt fractii petroliere obtinute din procesarea titeiului, continând hidrocarburi (parafinice, ciclice, aromatice) si alti compusi (cu sulf, cu azot, organo-metalici si altii). Uleiurile de baza pentru uleiurile de motor sintetice sunt obtinute din componenti rezultati din procesele petrochimice prin sintetizarea acestora. Uleiurile sintetice sunt realizate din polialchilglicoli, eterii acizilor bibazici, hidrocarburi sintetice, siliconi (care au proprietati deosebite la temperaturi ridicate si la temperaturi scazute). Uleiurile de baza pentru uleiurile de motor semisintetice sunt obtinute din amestecul uleiurilor de baza pentru uleiurile de motor minerale si uleiurilor de baza pentru uleiurile de motor sintetice.
2. Aditivii sunt în functie de severitatea conditiilor de lucru si pot fi folositi în calitate de depresant, ameliorator de indice de vâscozitate, antioxidant, anticoroziv si altele. Aditivii sunt "intrari" rezultate din procesele petrochimice.
3. Detergentii sau agentii de dispersie sunt folositi pentru omogenizarea componentilor uleiurilor.

Conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca uleiurile de motor actuale:
Tendintele generale de dezvoltare ale constructiei de motoare sunt:
cresterea raportului dintre puterea si capacitatea cilindrica a motorului (in continuare puterea specifica pe litru), cresterea gradului de economisire a carburantului si a fiabilitatii, îmbunatatirea proprietatilor de pornire, scaderea indicatorilor de greutate si gabarit. Rezolvarea oricarei din aceste probleme este strâns legata de problemele folosirii uleiurilor de motor. Pentru asigurarea unei functionari fiabile a motoarelor, uleiurile care se folosesc in acestea trebuie sa posede anumite proprietati de exploatare. Fiabilitatea functionarii motorului este determinata in cele mai multe cazuri de modul cum stim sa alegem uleiurile cu vâscozitatea optima. Intr-o gama larga de conditii de exploatare, cele mai eficiente uleiuri sunt cele a caror vâscozitate se modifica in cea mai mica masura in cazul schimbarii temperaturii uleiului. Pentru asigurarea unui grad minim de uzura a pieselor motorului, este mai bine sa se foloseasca uleiuri cu vâscozitate mare. Totusi, cresterea vâscozitatii peste masura duce la cresterea pierderilor la frecare, ceea ce determina cresterea consumului de combustibil. Scaderea vâscozitatii initiale, de regula, îmbunatateste gradul de pompare a uleiurilor la temperaturi scazute, care caracterizeaza capacitatea uleiului de a ajunge la timp in locurile de ungere in momentul pornirii motorului. Cu cât este mai buna capacitatea de pompare, cu atât este mai scazut gradul de uzare a pieselor motorului la pornire si randamentul mai ridicat pe baza diminuarii consumului de combustibil. De aceea constructorii au tendinta sa aleaga valoarea optima de vâscozitate a uleiului in functie de tipul de motor si conditiile de exploatare. Caile principale de crestere a "puterii specifice pe litru" la motoarele moderne si de perspectiva sunt: cresterea coeficientului de compresie in cilindrii motorului, optimizarea compozitei amestecului carburant-aer (de ex. injectarea directa a combustibilului sub presiune ridicata) si introducerea aerului turbo. Totusi, aceasta duce la cresterea sarcinilor termice si mecanice pe piesele motorului si conditiile de actiune ale uleiului se înaspresc substantial. Contactul intensiv al uleiului cu gazele care patrund in carter mareste viteza de oxidare a acestuia. Actiunea gazelor carburante si suprafetelor încalzite asupra peliculei de ulei de pe piesele grupei de cilindri si pistoane duce la formarea depunerilor care contin carbon cu temperatura foarte ridicata (calamina si lacuri). Cocsarea canelurilor pentru segmentii de piston poate duce la limitarea gradului de culisare a segmentilor urmata de aparitia uzurii ridicate si zgârierea suprafetei camasii cilindrului si in ultima instanta la deteriorarea segmentilor de piston, urmata de pierderea compresiei motorului. In scopul usurarii greutatii motorului, constructorii apeleaza la diminuarea volumului sistemului de ungere, ceea ce duce la cresterea factorului de circulatie a uleiului pe unitatea de timp si intensificarea procesului de oxidare a acestuia. Scaderea efectiva a vitezei de formare a calaminei si lacurilor in sistemul de ungere al motorului este posibila numai in cazul in care uleiul are proprietati ridicate de spalare, dispersie si antioxidante. Pentru cresterea fiabilitatii si asigurarea unei resurse ridicate de functionare a motorului este necesar ca uleiurile de motor sa aiba un nivel ridicat al parametrilor de prevenire a uzurii si zgârieturilor. Pentru diminuarea gradului de uzura si corodare a pieselor din grupa cilindrilor si pistoanelor si lagarelor vibrochenului, determinate de produsele acide rezultate din arderea combustibilului, uleiurile de motor trebuie sa aiba actiune de neutralizare. Cerintele pe care trebuie sa le îndeplineasca uleiul se determina nu numai in functie de tipul motorului, particularitatile de constructie ale agregatelor, dar si in functie de conditiile de exploatare, precum si de calitatea combustibilului. Astfel, in cazul functionarii motorului fara sa fie încalzit, ca urmare a arderii incomplete a combustibilului, in carter patrund produse care oxideaza si îmbâcsesc uleiul. Ca urmare, in conditiile condensarii umezelii in carterul motorului poate sa creasca in mod însemnat gradul de formare a depunerilor la temperatura joasa (mâl). Formarea mâlului in carterul motorului poate fi prevenita prin folosirea uleiurilor care au proprietari ridicate de dispersie. Fiabilitatea motorului depinde intr-o masura însemnata de capacitatea uleiurilor de motor de a-si mentine proprietatile de exploatare in cazul in care patrunde apa, ceea ce este caracteristic pentru uleiurile care se folosesc la nave. Uleiurile fabricate dupa tehnologiile moderne trebuie sa-si mentina proprietatile de exploatare o perioada îndelungata (de la 500 pana la 2000 de ore functionare a motorului, aproximativ 12 - 45 mii km parcursi). Perioada de schimb a uleiurilor trebuie sa fie in strânsa corelatie cu perioada de schimb a elementelor de filtrare si cu regimul tehnic de exploatare a motorului. Totodata trebuie asigurat un consum redus de ulei. Conditiile de comportare a uleiurilor in motoarele de diferite categorii si constructie pot sa difere foarte mult, ceea ce îngreuneaza procesul de alegere a uleiului pentru un anume motor. Pentru usurarea procesului de alegere a uleiului pornind de la conditiile de exploatare si particularitatile tehnice, a fost elaborata clasificarea uleiurilor. Adeseori v-ati intrebat, poate, ce inseamna 15W-40 si de ce este mai bun vara decat 15W-30. Sau de ce iarna un 0W-40 este mult mai indicat decat un 10W-50? Articolul de fata incearca sa lamureasca aceasta dilema.
Sa plecam de la inceputuri; inceputurile automobilului, desigur! In acea perioada, nu exista nici o metoda pentru a descrie capacitatea de lubrefiere a uleiului la atingerea temperaturii de lucru, de 100°C. S-a constatat ca aceasta este direct proportionala cu vascozitatea uleiului la temperatura respectiva: un ulei mai vascos avea un factor de ungere mai bun. Si aici a intervenit Societatea Inginerilor de Automobile (Society of Automotive Engineers). SAE, infiintata in 1911, a propus standardulcare ii poarta numele, prin calcularea timpului mediu de scurgere a uleiului respectiv printr-un orificiu dat. Gradul de vascozitate SAE nu este altceva decat intervalul de timp exprimat in secunde. Insa, pentru a nu zapaci publicul cu diverse cifre, SAE a propus sistemul in trepte: astfel daca un ulei auto are timpul de scurgere intre 5 secunde si 14 secunde, acesta are gradul de vascozitate SAE 10, si tot asa pana la SAE 50.
Bun, veti zice, dar ce este cu particula 10W din specificatiile SAE?! In 1952 a devenit evident ca anumite motoarenu vor putea fi pornite, pe timpul iernii, cu uleiuri cu SAE 30. Astfel s-a luat in calcul si vascozitatea uleiului respectiv la 0°C.SAE 15W si SAE 25W au fost adaugate mai tarziu pentru a mari gradul de acuratete a indicelui SAE. Clasificarea si sistemul de marcare a uleiurilor de motor.
La baza sistemului national de marcare a uleiurilor de motor stau datele referitoare la apartenenta uleiului la una din clasele de vâscozitate si unei grupe de proprietati de exploatare.